Mituri urbane autohtone

In timpul navetei zilnice cu metroul bucurestean am auzit in doua zile consecutive doua versiuni ale mitului:

In prima zi am auzit o tanara care povestea ca noile trenuri au rotile un pic mai late decat sinele si in orice moment se poate intampla un accident in subteran prin alunecarea trenului de pe sine.

Uimitor, a doua zi aud o alta poveste: un tanar povestea ca noile trenuri merg prea repede si din cauza asta se fac scantei, rotile se pot incalzi prea tare si oricand poate sa fie un incendiu in subteran din cauza aceasta.

Update 4 sept 2007: Mai de curand cineva imi explica faptul ca nu este normal aerul foarte cald care vine de sub usile metroului, el putand cauza un incendiu. Eu cred totusi ca acel aer cald provine de la sistemul de climatizare al metroului.

Si deschiderea oficiala a statiei Gara de Nord are amintirile ei mai mult sau mai putin tehnice.
Deschiderea oficiala a statiei Gara de Nord s-a facut prin circulatia cu trenul de metrou intre Crangasi si Gara de Nord.
În cabina trenului care a deschis aceasta linie se aflau mai multe persoane printre care Tovarasul, Tovarasa si Directorul constructorului si proiectantului metroului. La un moment dat in lumina farurilor, aproape de Gara de Nord, peretii straluceau (stralucirea se datora infiltratiilor de apa inca nestapanite care curgeau ca o panza pe peretii tunelului).
Tovarasa, vazand stralucirea de pe pereti a intrebat catre toata lumea “Ce se intampla aici de straluceste asa ?. Directorul constructorului cu o stapanire de sine extraordinara a raspuns scurt si repede “Aici ne-a reusit scliviseala peretilor…“. Auzind aceasta, Tovarasa a ripostat “Asa sa vad tot tunelul …!!!“.

sursa: http://metrorex.ro 

Pe vremea lui Ceauşescu, prin anii 80, un conducător de metrou, în loc să anunţe staţia ‘Timpuri noi’, a zis: ‘Atenţie, urmează timpuri grele!’.  Curând, tipul a fost preluat de băieţii cu ochi albastri.

mit urban trimis de: Raluca Enescu 

La al doilea tronson, între Piaţa Victoriei şi cea a Universităţii nu mai era nici o altă oprire. Specialiştii insistau să se facă o staţie intermediară, în Piaţa Romană. Ceauşescu ar fi refuzat, spunând că oamenii s-au cam îngrăşat şi că ar trebui să mai facă mişcare, mergând pe jos. Caz rarisim, până la urmă a fost convins şi a acceptat staţia din Piaţa Romană, care a fost amenajată ulterior. De aceea arată aşa cum este şi acum: cu un peron periculos, cu o lăţime de mai puţin de 1m. Poporul avea acum alte metode de slăbire, asigurate cu generozitate de conducerea de partid şi de stat.

Fragment extras din volumul: Anii ‘80 şi Bucureştenii, Editura Paideia, 2003

Se spune ca s-a încercat în epoca de aur construcţia unei linii de metrou care să facă legatura între casa poporului şi aeroportul otopeni, iar pe aceeaşi rută Ceasescu dorea ca toţi oaspeţii străini să treacă printr-un tunel ca să vadă numai centrul civic, Casa Poporului.

sursa: forum.softpedia.com

Prin anii *80, glorioasa epocă de aur a regimului comunist, o dată cu propunerea noului centru civic şi al lucrărilor la sistemul de transport subteran, s-a zvonit că Ceauşescu şi-ar fi făcut un metrou personal (nu chiar atât de personal, şi pentru soţie&family), cu linie specială care ajungea

la Casa Poporului şi urmărea arterele principale de metrou din oraş.mit urban trimis de Anca