Din prisma transformărilor sociale, extinderii globale a capitalismului şi a unei culturi de masă a consumului s-a pus problema dispariţiei folclorului, ca element primordial şi specific al societăţilor tradiţionale.

Folclorul nu a dispărut, fiind creat şi răspandit în societăţile contemporane. Acesta este constituit din poveşti ce au primit titulatura ‘urbane’ pentru a face diferenţa faţă de folclorul tradiţional din epoca preindustrială. Miturile şi legendele urbane transpun de cele mai multe ori temerile şi îngrijorările contemporane în forma unor poveşti pe care oamenii le folosesc pentru a confirma corectitudinea imaginii noastre despre lume, reprezentând singura formă actuală de materializare a folclorului.

Există multe diferenţe între folclorul contemporan şi cel tradiţional, producându-se modificări substanţiale la nivel structural. În primul rand legendele şi miturile actuale au un caracter simplist al naraţiunii, poate chiar un simplu episod (ex: Securistul şi biletul RATB ) ; în general, personajele fabuloase au fost înlocuite cu oameni simpli ajunşi în împrejurări de care nu sunt răspunzători, într-o situaţie iesită din comun (ex: Cutremur 1977), conflictele care motivau acţiunile eroilor au disparut. Apoi, legendele urbane se comportă diferit faţă de cele tradiţionale. Se răspandesc mult mai usor, profitând de mijloacele de comunicare actuale. În cazul miturilor urbane, transmiţătorii sunt în general tineri, fiind şi cei mai afectaţi de ele pentru că ştiu prea puţine lucruri despre acest fenomen social modern. Maturitatea se pare că atrage după sine abandonarea genului.

Mod de circulaţie: Primul şi principalul mod de răspandire şi circulaţie a miturilor urbane a fost viul grai. (din gură în gură). Oamenii folosesc expresia “s-a întamplat unui prieten al unui prieten”. Acest tip de transmitere, folosit şi în societăţile tradiţionale, a căpătat valenţe noi. Sunt publicate în ziare ca informaţii veridice, mai ales în perioadele de tranziţie ale unei societăţi. O mare parte din ştirile apărute imediat dupa 89 în cotidianele importante nu au făcut decat să răspandească zvonuri. Tot atunci au răsărit autori ce au publicat cărţi-dezvăluiri, din prisma poziţiei ocupate în sistemul comunist. Informaţiile lor, fiind greu de probat au un caracter indoielnic. Exemplul cel mai elocvent este Pavel Coruţ. (ex: Armă secretă cu laser) De câţiva ani, miturile urbane circula şi pe internet prin intermediul emailului (ex: Marte langă Terra), instant-messengerului (ex: Înţelegerea cu Yahoo, Virus performant) sau pur şi simplu sunt publicate pe site-uri ca ştiri veridice.

Folosirea cuvântului scris, fie în ziare, cărţi sau pagini web presupune mai mult respect decât în comunicarea orală şi conferă mitului o stabilitate relativă. Din acest motiv, au o formă mai puţin fluidă decât legendele tradiţioane. Prospeţimea este păstrată însă prin durata de viaţa relativ scurtă. Odată cunoscute, confirmate sau infirmate, după ce au atins un nivel de circulaţie ridicat, nu mai trezesc interes. Lasă astfel loc altor mituri ce apar în funcţie de nevoia societăţii.

Mitul urban nu se identifică cu ficţiunea. Oricum, originea unui mit este neclară. Cele despre produse pot fi raspandite chiar de producator, ca strategie de marketing. ( ex: Apa Minerală Borsec infestată). Un articol reuşit despre marketingul ocult găsiţi aici.

Un mit urban poate circula în acelaşi timp, în locaţii sau contexte diferite (ex: Dracul: varianta americana; varianta romaneasca) sau având mai multe versiuni. O poveste este mit urban chiar dacă cineva a trăit o experienţă similară sau asemănătoare. O explicaţie este faptul că descriu evenimente generale sau plauzibile (ex: Accident cu implicatii orale)

Sunt miturile urbane care nasc prejudecăţi despre alte culturi, grupuri etnice, minorităţi religioase (ex: Dracii fără coarne), minorităţi sexuale (ex: Ceauşescu şi minorităţile sexuale) diferite categorii sociale, dar şi despre produse comerciale.

Se întâlnesc şi mituri urbane rurale. Nu se numesc urbane pentru că aparţin strict spaţiului urban, ci pentru că sunt o însuşire a culturii urbane. Oricum miturile urbane rurale sunt răspândite foarte mult la nivel urban. Ex: Raportările inainte de termen , Şpaga morţilor.

Unele mituri au inspirat filme sau chiar reclame comerciale. Ex: Surpriza din sicriu, Ştii cine sunt?

Legendele urbane au cunoscut o efervescenţă deosebită în Statele Unite unde au început să fie şi studiate. Din acest motiv au apărut diverse site-uri care centralizează miturile urbane, oferind colecţii împărţite pe diverse domenii sau aspecte ale societăţii. Am intocmit o lista a celor mai importante aici.

În România au apărut câteva articole in presa locala despre diverse mituri urbane locale, precum şi articole despre efectele lor asupra prestigiului unui produs sau unei companii. (exemplu aici) Nu există încă un spaţiu care să însumeze miturile si legendele urbane locale. Am creat blogul pentru a acoperi acest gol.