Prin anii ‘70 în restaurantul Budapesta li se servea clienţilor ficat de om prăjit şi alte specialităţi având la bază organe umane. Aprovizionarea s-ar fi făcut de la morga Spitalului Militar printr-un angajat care furniza materialu’.
Am auzit povestea de la 4 surse…
Era un tip de branză pe care îl găseai la magazin numită brânza cauciucoasă. Dacă făceai bile din ea puteai să le foloseşti pentru ping-pong.
Mit urban pentru noi ăstia mai tineri, poate realitate pentru cei care au prins epoca.
Pe vremea comuniştilor berea îmbuteliată în sticle verzi era mai proastă decât cea îmbuteliată în sticle maronii. Pe acele timpuri, berea se comercializa nepasteurizată, perioada de garanţie fiind în jur de 30 de zile. Procesul de fermentare putea continua în sticlă, culoarea acesteia influentând prin cantitatea de lumină, calitatea berii.
Pe asta am auzit-o când stăteam la o bere, lângă mine vorbeau doi tineri la o masă.
Zicea unul dintre ei că acum câţiva ani apa lui minerala preferata, Borsec, a dispărut din magazine. Toată lumea se întreba ce s-a întâmplat. Se pare că ar fi fost infestată apa de la izvoarele Borsec şi compania nu a avut timp să scoată de pe piată toată apa şi atunci oamenii au băut apă Borsec infestată, fără să ştie. Numai după căteva luni a revenit apa minerală în magazine.
În special în perioada sărbătorilor de Paşti se vorbeşte despre câini maidanezi taiaţi şi tranşaţi şi apoi vânduţi în pieţe, abatoare etc.. drept miei. Am cunoscut mai multe persoane care să susţină că ar cunoaşte pe cineva care a avut neplăcerea de a mânca “o bunătate de câine” de Paşti.
trimis de: Andu
Cică înainte de ‘89 oricine ar fi vizitat halele de producţie ale unei fabrici de bere ar fi văzut bazinele pline cu şoblani (probabil beţi) bălăcindu-se şi plescăind în toate parţile. Nu numai că lighioanele ar fi fost tolerate de conducerea fabricilor, dar ar fi şi fost privite drept un ingredient important al unei beri de calitate. Astfel, se vorbeşte despre studenţi din Cluj plătiţi de o fabrică de bere din partea locului să prindă şi să aducă şobolani vii.
trimis de: Andu
“Mîncarea din supermarketurile canadiene e modificată genetic şi fără gust.”
Acesta este unul dintre cele mai răspîndite mituri urbane în rîndul românilor care ajung în Canada, o mare parte dintre acestia cumparand un numar limitat de produse alimentare de la supermaketuri, preponderent fructe, legume si lactate.
sursa: www.romaniansbc.ca
În Cluj a circulat o vreme povestea angajatului unui fast-food din centrul oraşului, care ar fi completat maioneza cu… produsul masturbărilor sale.
(sursa: www.clujeanul.ro (2005))
În iunie 2006, o prietenă mi-a povestit exact aceeaşi întâmplare care ar fi avut loc în
Aceastã legendã este o veritabilã legendă “urbanã” cu toate ingredientele ei. Acţiunea se petrece în anii 70′ la una din cofetãriile renumite din oraşele mari (de exemplu “Cireşica” în Bucureşti). Aceasta adãposteşte un bordel abil camuflat. Pentru a avea acces trebuie sã spui o parolă care constã în a întreba “Ţigãri “X” aveţi?”(Cofetãria nu ţine ţigãri) şi care îţi permite accesul “în spate”. Marca respectivă de ţigãri este una exoticã, chinezeascã, coreeanã sau vietnameză. Cel mai adesea ţigãrile sunt “Golden Deer” dar existã şi variaţii care menţioneazã o marcã chinezeascã scoasã de pe piaţã la scurt timp dupã ce se descoperã cã avea în formula sa şi opiu sau alt stupefiant uşor(!?). Eroul întâmplãrii este o rudã/un prieten care din greşealã rosteşte parola şi descoperã stabilimentul. De asemenea a fost o persoanã care jura cã a citit un articol despre asta şi în “Pentru Patrie”, oficiosul Ministerului de Interne comunist.
sursa: legendeurbane@yahoogroups.com
AntDesign | AntEvents