Mituri urbane autohtone

sursa: Am găsit pe dc++ la un moment dat la cineva un folder numit “Locuri ciudate in Romania” cu 8 fisiere text. Iată una din relatări, scrisă (probabil, pentru că îşi adaugă nota la sfârşit) de un anumit Robert C. Text editat pentru claritate.

România este o adevărată zonă crepusculară. Este vorba de dreptunghiul Carpaţilor Meridionali, delimitat de meridianele 23 şi 26 de grade şi de paralelele 45 şi 46 unde apar lumini ciudate în miez de noapte, fântâna miraculoasă de la Smeeni (Susovat) unde mii de oameni şi-au găsit vindecarea, perdele invizibile sub care piloţii din avioane au văzut fiinţe stranii, o zonă în care aparatele de zbor nu răspund comenzilor. Au fost studiate de N. Densuşianu, Fany Seculici(?), şi o specialistă cunoscută sub pseudonimul Bucura Dumbrava, autoarea unei cărţi a munţilor, în care Vârful Omu e descris ca centrul unei stele alcătuită din 6 munţi convergenţi, protectorul spiritualităţii românilor. Dreptunghiul sus amintit e denumit zona crepusculară a Europei. Unul din aceste locuri, Suhuleţ, jud. Iaşi, situat la altitudinea cea mai înaltă a podişului central moldovenesc (465 m alt.) dintre Siret şi Prut, în bazinul superior al râului Bârlad, situat la distanţă egală (50 km) de Iaşi şi de Vaslui. Localitatea se află în centrul triunghiului cu vârfurile aflate în cele 3 oraşe, fiind cea mai veche localitate din Moldova (1399). În timpul celui de al 2-lea război, aici s-au prăbuşit, fără să se tragă un singur proiectil, patru avioane. Unul a fost german, aparatul intrând 10 m în pământ la 50 de m de casa lui N. Spiridon, fără ca locuinţa să fie stricată sau cineva rănit. S-au mai prăbuşit un IAR şi 2 sovietice. Fără să aibă o defecţiune, avioanele au intrat în picaj. Ciudat e că pilotul nu a fost vătămat şi că aparatul nu a păţit nimic. Oamenii din Suhuleţ se feresc să calce în anumite ore din noapte sau de Paşte sau de Anul Nou, când ard comorile, pe deal, la circa 100 m de sat spre S-V. În fiecare noapte de Înviere se aprind comorile, cu flăcări albastre. Locuitorii satului au săpat zadarnic. Într-una din zile, 2 locuitori s-au sfătuit să pândească unde anume se vor aprinde flăcările în noaptea de Înviere. Soţia unuia din ei, Costache Lupascu, rămasă acasă cu copiii, a vrut să arunce apa din albie afară, dar a văzut că uşa era blocată pe dinafară. A încercat zadarnic s-o deschidă. După miezul nopţii s-a întors soţul care a intrat în casă fără rezistenţă. Acesta i-a spus că era o comoară stăpânită de duhuri rele.
În anumite locuri, sătenii din Suhuleţ îşi pierd simţul orientării, toate direcţiile se inversează, iar omul devine dezorientat, părândui-se că totul e întors pe dos. Unul din locuri e halta CFR, altul e Picioare de Vaca, iar altul e în apropiere de Cetăţuia. Cu ani în urmă, preotul, în timp ce se întorcea din Dăceşti, a ajuns la poalele dealului Comorniţa(?), în locul denumit Picioare de Vacă. La un moment dat, i-a ieşit în cale un mânz. Fiind în amurg, s-a îndreptat spre sat, dar în realitate apucase spre satul vecin şi abia spre ziuă, după ce a umblat peste tot, spre dimineaţă s-a trezit la halta CFR…
Notă Robert: Posibil, iarăşi, energii telurice, nod de întretăiere a unor linii magnetice