Când eram mic, circula un mit despre ‘găşti americano-latine’ care te momeau cu dulciuri la maşina lor, acolo te adormeau şi te duceau la un laborator(spital) unde te disecau, iar organele le vindeau pe piaţa neagră. Spitalele au avut mereu nevoie de donatori de organe, iar preţurile lor sunt foarte ridicate, aşa că am fost atenţionat să nu mă duc nicăieri cu străinii, cu atât mai puţin dacă au maşini.
Dobermanul care se sufoca
O femeie locuia singură într-o casă uriaşă. Îi ţinea tovărăşie doar un doberman. Câinele ăsta lătra tot timpul orice ar fi fost. O dată, femeia era în casă, citea, iar câinele lătra pe undeva prin casă. Îl auzea slab. Apoi dintr-o dată se lăsă liniştea. Asta era anormal aşa că se ridică şi porni prin casă să-l caute, să se asigure că totul era în ordine. Îl găsi în baie, se clătina pe picioare, se îneca şi părea că se sufocă. Alergă cu el la veterinar. Doctorul îşi băgă mâna în gura câinelui şi scoase din gâtul lui doua degete de om. Femeia şi veterinarul se uitară unul la altul.
- Ce-i asta? intrebă
- Cheamă poliţia, zise doctorul.
Când ajunse acasă, poliţiştii o aşteptau în faţa uşii. Intrară cu toţii în casă şi în spatele perdelei din baie, găsiră un tip cu două degete lipsă la o mână şi cu un cuţit în cealaltă
sursa: Constantin Eretescu: ‘Vrajitoarea familiei si alte legende ale oraselor lumii de azi’ Editura Compania, Bucuresti, 2003
Vrăjitoarea Familiei
În familia Turner a existat o vrăjitoare pe care a chemat-o Suzanna Martin. Se spune că avea o inimă rea, dar nu se ştie să fi omorât vreodată pe cineva. Era o femeie tare îngrijită, toată ziua spăla şi făcea ordine şi se pare că avea şi o formulă magică pentru a se apăra de murdărie. Se spune că o dată a mers pe o ploaie torenţială şi a ajuns la destinatie uscată şi fără pic de noroi pe încălţări.
O întâmplare cu ea a fost consemnată în Revista Vrăjitoarelor din Salem. Îi făcuse odată caţeluşa ei nişte pui iar John Kembal cum a auzit s-a hotarat să cumpere unul. Numai că Suzana n-a vrut să-l lase pe el să-şi aleagă puiul. Vroia să hotărască ea ce-i vinde. John a refuzat târgul şi s-a dus acasă.
“Am să-ţi dau eu o mulţime de căţei”, i-a promis femeia la plecare.
În aceiaşi seară John trecea cu toporul în mână pe o potecă pe care o ştia foarte bine. I se păru că vede un căţel şi se îndreptă spre el. Căţelul sări la el şi îl muşcă de călcâi. John se trezi apărându-se de căţel cu toporul dar forma aceea dispăruse de parcă ar fi înghiţit-o pământul. Obosit omul îşi continuă drumul, dar se întâlni în scurt timp cu un alt câine, de data asta mai mare care îl muşcă de gât şi de burtă. Cum nu mai ştia cum să se apere, strigă:
“În numele lui Iisus Hristos, piei!”
Forma a dispărut pe loc. Ajunse în cele din urmă acasă, dar nu scoase o vorbă despre ce păţise. A doua zi, oamenii îl întrebară cum s-a descurcat cu câinii. Abia târziu a descoperit că Suzanna Martin se laudase prin sat că ea fusese acea care îi trimisese câinii pe cap.
sursa: Constantin Eretescu: ‘Vrajitoarea familiei si alte legende ale oraselor lumii de azi’ Editura Compania, Bucuresti, 2003
Fata cu coafura bufantă
Fata purta o coafură bufantă gigantică. În fiecare zi colegii râdeau de ea, pentru ca era ceva atât de neobişnuit. Dar ea nu avea de gând să renunţe la podoaba ei capilară. Într-o zi leşină în timpul orei de matematică. Fiindcă nu-şi revenea o transportară la spital. Doctorii au declarat că fata era în comă. A murit a doua zi. Au dus-o la morgă pentru autopsie şi acolo i-au dat părul la o parte. Când l-au mişcat, o grămadă de gândaci s-au răspândit peste tot. După toate aparenţele, gândacii îşi făcuseră cuib în părul ei şi îi intraseră în cap.
sursa: Constantin Eretescu: ‘Vrajitoarea familiei si alte legende ale oraselor lumii de azi’ Editura Compania, Bucuresti, 2003
Ştii cine sunt?
Studenţii dădeau examen în amfiteatrul unui colegiu. Pe măsură ce încheiau, se ridicau, îşi puneau lucrările pe colţul catedrei la care se afla profesorul şi ieşeau din sală. Isprăviseră aproape toţi când se ridică şi băiatul despre care e vorba. Veni şi el să-şi depună lucrarea. Înainte de
îl auzi pe profesor:
- Te-am văzut copiind.
- Dar ştiţi cine sunt?
- Nu.
Tânărul îşi strecură lucrarea în mijlocul teancului de hârtii de pe masă şi plecă.
sursa: Constantin Eretescu: ‘Vrajitoarea familiei si alte legende ale oraselor lumii de azi’ Editura Compania, Bucuresti, 2003
Dracul… de la şezătoare
În versiunea românească a mitului “Dracul de la discotecă”, tânărul necunoscut vine la o şezătoare de fete şi alege să stea lânga gazdă. În cursul petrecerii care urmează, fetei îi cade fusul şi când se apleacă să-l ridice, descoperă că tânărul atât de atrăgător are copite. Fata încearcă să se salveze şi, în unele variante, reuşeşte.sursa: Constantin Eretescu: ‘Vrăjitoarea familiei şi alte legende ale oraşelor lumii de azi’ Editura Compania, Bucureşti, 2003
Brânza de vaci din creier
O studentă s-a întors acasă în vacanţă şi ca să-i facă o bucurie, părinţii i-au aranjat o excursie cu pluta pe un râu care curge în jungla din nordul ţării. În cursul acestei expediţii, fetei i se făcu sete şi,cum nu luase apă cu ea, s-a gândit că n-are să se întâmple nimic dacă bea apă din râu. Ei, o săptămână mai târziu, începu să aibă dureri de cap. Lua medicamentele pe care le iau toţi oamenii când au dureri de cap, dar, în loc să-i fie mai bine, pe masură ce treceau zilele, durerile deveneau tot mai insuportabile. Părinţii o duseră la doctor. Acesta o supuse la tot soiul de analize, dar nu putu să spună ce are. Pentru că fata se dădea cu capul de pereţi de durere, doctorul hotărî să-i deschidă craniul. Decupă o bucăţică din calotă şi se uită înăuntru. Tot creierul ei arăta de parcă ar fi fost brânză de vaci şi viermuiau prin el nişte goange mari cât unghia. Puse calota la loc şi o trimise acasă. Fata muri câteva zile mai târziu.
sursa: Constantin Eretescu: ‘Vrăjitoarea familiei şi alte legende ale oraşelor lumii de azi’ Editura Compania, Bucureşti, 2003
Probe de aer
O legendă aparută probabil în anii ‘60 vorbeşte despre nişte pretinşi specialişti care bântuiau cartierele nou construite din Bucureşti ca să ia ‘probe de aer’. Aceştia, în echipe de câte doi, îmbrăcaţi în uniforme şi cu insigne pe piept, sunau la
sursa: Constantin Eretescu: ‘Vrăjitoarea familiei şi alte legende ale oraşelor lumii de azi’ Editura Compania, Bucureşti, 2003
Dracul de la discotecă (considerată prima legendă urbană culeasă)
Este vorba despre un străin bine îmbracat care vine într-o duminică seara la hanul The royal Oak, într-un orăsel de pe coastă. Acolo îşi alege ca parteneră pe cea mai frumoasă fată,dansează cu ea şi joacă împreună cărţi. Intâmplător, fetei îi cade o carte pe jos şi, când se apleacă s-o ridice observă că străinul are copite în loc de picioare. Fata lesină şi moare la scurt timp după aceea.
culeasă de L.Winstanley şi H.J.Rose in 1926 si publicată îin revista Folklore
Cenusa bunicii
În acele locuri, circula o poveste despre o familie care, în 1940, a primit un pachet de la rudele din SUA în care se găsea un praf negru. Oamenii de atunci se aşteptau ca în fiecare pachet venit din străinătate să se găsească ceva comestibil, aşa că au făcut o supă din acel praf. După câteva săptămâni, familia primeşte o scrisoare de la aceleaşi rude, misivă în care se explica ce era acel praf. Bunica lor murise cu puţin timp înainte pe pământ american, iar ultima ei dorinţă fusese să fie înmormântată pe pământ românesc. Rudele din America au incinerat-o şi au trimis-o acasă în pachet, fără a da nici o explicaţie suplimentară
sursa: Jan Harold Brunvald apud. Constantin Eretescu: ‘Vrajitoarea familiei si alte legende ale oraselor lumii de azi’ Editura Compania, Bucuresti, 2003
AntDesign | AntEvents