Codurile de bare care incep cu zero

În anii ‘90 au început să apară primele produse occidentale pe piaţă. Unele dintre ele, daca nu chiar toate, aveau un desen cu nişte bare şi nişte numere sub ele. Am aflat mult mai tarziu că se numeau coduri de bare. Cam prin anii ‘95-’98 un coleg mi-a spus să caut să cumpăr produse ale căror coduri de bare încep cu 0, pentru că sunt cele mai bune.
Altă variantă pe care am auzit-o este că acelea care începeau cu 0 erau din Germania, un motiv suficient de bun pentru ca oamenii să considere că erau cele mai bune.
Studiind tehnologia codurilor de bare, observ că prima cifră nu are nicio legătură cu calitatea produsului, iar în cazul unor standarde de coduri de bare are legatură cu ţara de provenienţă, doar că 0 nu coincide cu Germania.

Sursa: amintiri din copilarie

Permalink|Comments RSS Feed|Trackback URL

Parizerul cu hartie igienica

În vremurile comuniste parizerul era la mare căutare, fiind singura mancare cu rămăşiţe de carne. Mi-a povestit un prieten că un cunoscut lucra la o fabrică unde se producea parizer. Se pare că pentru a-i da consistenţă reţeta conţinea şi o cantitate de hârtie igienică.
Altă variantă ar fi că după ’90, când a apărut hârtia igienică colorată în roz, hârtia igienica roz era de asemenea utilizată pentru a da culoarea rozalie a produsului, pe lânga calitatea deja cunoscută de a-i da consistenţă.

Sursa: auzit la o bere

Permalink|Comments RSS Feed|Trackback URL

Cd-ul la oglinda e antiradar

În vremurile când de-abia apăruseră cd-urile în România am auzit frecvent că automobiliştii îsi puneau legat de oglinda maşinii un cd pentru că atunci radarul n-ar mai detecta viteza maşinii. Se pare ca suprafaţa lucioasă a cd-ului i-a făcut pe oameni să creadă ca acesta reflectă mai mult decât doar lumina, ci chiar şi razele radarului.
După ce cd-urile au devenit un bun comun în orice casă a dispărut moda purtării cd-ului la oglinda maşinii. Cine ştie, poate acei conducători auto doar vroiau să se laude că ei au un cd şi ceilalţi n-au.

Sursa: folclor

Permalink|Comments RSS Feed|Trackback URL

Ingeniozitate

Cu români e povestea din

Germania.

Într-un cartier populat în mare parte de români, la un moment dat automatele de mâncare dintr-o intersecţie aveau “puşculita” goală. Nu existau elemente de forţare, pur şi simplu dispăreau banii indiferent de ziua în care alimentau automatul. Urmărind ce se întâmpla au observat cu stupoare cum românii noştrii veneau cu marca legată cu aţă, îşi selectau mâncarea, ţineau bine de fisă şi la plecare îşi recuperau moneda. Îmbunătăţesc nemţii sistemul cu o lamă care taie în urma căderii monezii orice fir dar după un timp constată din nou că e goală caseria. De data aceasta românii veneau cu nişte fise de gheaţă. Se obţineau relativ uşor într-un capac de bere plin cu apă lăsat în congelator câteva ore. Cu respectiva fisă se realiza contactul electric după care apa se evapora în interior. Au perfecţionat sistemul şi au pus un dispozitiv care încinge instant moneda şi abia apoi realizează contactul. La aşa problemă rezolvarea a fost un adeziv termic pus pe ambele feţe ale mărcii. În momentul încălzirii moneda s-a lipit de contacte şi în felul acesta a fost golită toată mâncare din automat. Cine mi-a povestit spunea ca în revista care aparuse în Germania era o poză cu un tip care încerca să îndeparteze cu şurubelniţa o fisă înţepenită în aparat. Titlul era ceva de genul : dacă şi-ar folosi românii ingeniozitatea asta acasă, unde ar ajunge….

 

mit urban trimis de Ciprian Homm

Permalink|Comments RSS Feed|Trackback URL

Iaurtul nesănătos

Un tip foarte interesat de nutriţie mi-a atras atenţia că iaurtul nu poate ţine mai mult de două săptămâni în mod normal, chiar dacă e ţinut la frigider. Cu toate astea, îmi spunea că în magazine valabilitatea iaurtului e de minim 6 luni, şi îmi dădea exemplu firma Danone. Soluţia folosită de producători pentru prospeţimea deosebită a alimentului în timp este dată de nitraţi, substanţe cancerigene. Se spune că şi carnea e tratată cu asemenea substanţe.

Permalink|Comments RSS Feed|Trackback URL

Baton de ciocolata cu miez de …

In perioada 95-96 cand elementele capitaliste inca se mai inghesuiau sa uimeasca Romania se zvonea ca in cornurile invelite in ciocolata cad mereu sobolani din cauza igienei precare si ca sunt mereu lasati acolo si ambalati. Cineva sustinea chiar ca a gasit o astfel de vietate in ambalaj.

mit urban trimis de Oana 

Permalink|Comments RSS Feed|Trackback URL

guma Turbo

Era o vreme când guma Turbo era la moda şi pe atunci circula zvonul că ar fi fost făcută din piele de câine.

Ştiu oameni (chiar şi eu însumi) care la auzul unor asemenea minunăţii, n-am mai pus o astfel de gumă în gură.

mit urban trimis de Florin Eugen Ionescu 

Permalink|Comments RSS Feed|Trackback URL

Substanţa din roşii

Apăruse într-un timp zvonul că ţăranii care vând roşii le pun o substanţă care le accelerează creşterea. Şi că o femeie a murit dupa ce a mâncat.

mit urban trimis de xyx yxy

Permalink|Comments RSS Feed|Trackback URL

Urme de fecale în Izvorul Minunilor

Foarte multe detalii nu ştiu. Prin 2003 circula în căminele din Grozăveşti (acolo am auzit eu) zvonul că un control al OPC la Stâna de Vale ar fi demonstrat foarte clar că apa din care se produc sucurile fraţilor Micula, ca şi apa minerală/ plată Izvorul Minunilor are urme de fecale. Pentru că eu la vremea aceea eram mare băutoare de Izvorul Minunilor (era cea mai ieftină apa îmbuteliată), am auzit povestea asta din multe părţi: de fiecare dată când apăream cu apa eram interpelată “Iar bei apă de-aia cu fecale?” Cei care-mi spuneau asta ştiau “de la un prieten care a văzut la televizor”. Eu n-am vazut niciodata la ştiri vreo informaţie în acest sens, nici nu am urmărit povestea, să văd dacă e ceva adevăr acolo. Dar am avut o confirmare indirectă printr-o colegă originară dintr-un sat de langa Stâna de Vale, care – auzind povestea – ne-a spus că pe ea n-o miră, pentru că ştie că instalaţiile de apă de acolo sunt sub orice critică şi oricum nu e apă de izvor, ci apă chioară de robinet.

Treaba cu apa chioară am auzit-o apoi din mai multe surse în ultimii ani. Despre apa cu mizerii n-am mai auzit, dar nici nu mai beau Izvorul Minunilor de atunci :)

mit urban trimis de Smilla

post similar Apa Borsec infestata

Permalink|Comments RSS Feed|Trackback URL

Antena GSM

Pe căminul P10 din complexul Regie este o antenă pentru un operator de telefonie şi cică nu e pusă prea legal, că este prea jos şi afectează studenţii cazaţi şi aparaturile eletronice din cămin. La antenă nu ajungi prea uşor, dar nişte prieteni cică au ajuns la ea pe acoperiş şi au observat că dacă pui un fier sub ea se înroşeşte din cauza radiaţiilor, acelaşi tip de radiaţii care sunt folosite şi la cuptorul cu microunde pentru a încălzi rapid orice mâncare.

Permalink|Comments RSS Feed|Trackback URL