Pentru a intelege mai bine tragedia poporului cecen e de ajuns sa auzi povestea unui refugiat care nu se deosebeste cu nimic de a celorlalti, iar pe ei nici macar nu-I mai impresioneaza. Este vorba de un tanar cecen care a reusit sa scape, dar a vazut cum familia sa a fost omorata dupa ce a fost obligata sa asiste la violul sorei lui. Acest tanar se afla in lagarul de refugiati de la Lublin din Polonia si dupa ce a participat la mai multe meeting-uri si demonstratii care nu au schimbat cu nimic soarta refugiatilor si nu au putut opri macelul din tara sa, dezamagit de indiferenta opiniei publice internationale care accepta genocidul in numele razboiului impotriva terorismului, el s-a hotarat sa se reantoarca in tara sa si sa se alature luptatorilor fanatici din rezistenta dezorganizata.

Voi incheia cu cuvintele luptatorilor ceceni:

VOM OMORA RUSI, NU PANA LA VICTORIA FINALA,
CI PANA CAND ULTIMUL DINTRE NOI VA MURI !

Acelasi lucru s-a intamplat si la ultimul meu zbor incoace cand o mana de oameni si cativa copii au avut aceleasi simptome. Ceva CLAR nu e in regula.