Poveste ce circulă printre ceferiştii din depoul Simeria.

Un bărbat inşelat a suta oară află de la un vecin târâşenia cu înşelatul.
Încearcă o diversiune, anunţă că în tura de seara următoare, pleacă dar la colţul străzii se întoarce şi filează casa de peste drum, din curtea unui vecin. Evident că nu trece mult timp şi apare amantul. Supărat că era şi un prieten bun, dă buzna peste ei, le reproşează câte-n stele şi se îndreaptă spre şură. Acolo avea pregătit un ştreang pe care îl aruncă peste o grindă, leagă celălalt capăt şi se urcă pe scaunul pregătit din vreme. Nevasta vine plângând la el, îl imploră să nu facă acest gest necugetat, se pune în genunchi şi când ajunge la scaun i-l trage de sub picioare. Norocul trogloditului a fost ca funia stătuse de ceva vreme în umezeală şi a putrezit. S-a rupt şi astfel s-a salvat. Corect: altfel nu avea cine povesti. A scăpat cu viaţă şi a divorţat urgent.

Mit urban trimis de Ciprian Homm